Visul unei nopti de iarna sau/or How I broke up with Bucharest

Tolanita pe canapeaua din sufragerie, imi dau seama ca s-a asternut linistea peste oras si in casa. Liniste patrunzatoare care ma face sa ma gandesc ca mi-am indeplinit visul de acum 3 ani, acela de a locui intr-un loc linistit.

In 2014 locuiam in Bucuresti deja de foarte mult timp(multi ani) si trecusem deja de faza in care imi placea agitatia. Bucuresti-ul este perfect pentru perioada facultatii, pentru construit relatii noi, pentru petreceri cu prieteni, pentru momentele constante de livin’ la vida loca; pentru primele joburi in care iti vinzi sufletul la munca, in care vrei sa te implici si sa simti ca aduci ceva in plus, lucru care te face sa te simti motivat si atat de bine.

Am foarte multe amintiri in Bucuresti(nu o sa specific amintiri bune sau amintiri rele, sunt pur si simplu amintiri din care am invatat multe). Dar rutina de zi cu zi a jobului, timpul in traficul ce parea ca nu o sa se mai termine vreodata iti amortesc simturile, te transforma intr-o mica piesa dintr-o masinarie mare. Pana intr-o zi, sau in cazul meu o noapte – noaptea in care nu am mai adormit, ci m-am trezit.

Am visat sa incerc altceva, sa vad daca se poate trai si altfel, sa am propria firma, sa fiu propria mea stapana. Suna putin ca o fraza dintr-o carte de dezvoltare personala si ca o fraza pe care multi dintre noi am zis-o, dar nu am inceput sa o facem. De data asta, m-am mobilizat si I did it. I broke up with Bucharest.

E destul de greu sa te dezradacinezi, sa pleci de langa prieteni, sa faci cu mana orasului care te-a gazduit si a avut atatea de oferit. DAR pot sa spun ca este ATAT DE BINE sa fiu departe de Bucuresti.

Stiti replica foarte des folosita in despartiri: “It’s not you, it’s me”? Well… Chiar este vorba despre mine. Sunt intr-un oras din provincie, unde am invatat ca se poate trai si altfel: sa stau in casa si sa fie liniste, sa stau la coada la magazin si sa nu imi fie teama ca cineva o sa incerce sa se bage in fata, unde orice vanzator/vanzatoare este amabil/a si zambeste, sa simt ca am timp pentru mine, sa decid eu cand incepe si se termina ziua mea, sa redescopar Romania si sa ma concentrez asupra afacerii mele.

Desi sunt o persoana introverta, simt nevoia sa am prieteni, persoane cu care sa vorbesc si desi inca nu am reusit sa imi fac prieteni in noul oras, ma viziteaza prietenii din Bucuresti si eu ii mai vizitez pe ei din cand in cand. Este un aranjament ce functioneaza, dar sper ca o sa imi adun curaj sa imi fac prieteni si aici. Acesta este si unul din motivele pentru care am si inceput acest blog, sa caut sfaturi cum sa imi depasesc teama de socializare cu persoane noi, ce sigur ma va ajuta si in dezvoltarea afacerii.

Momentan imi este bine si sunt fericita ca am luat decizia de a ma muta din Bucuresti. Cred ca este foarte important la un moment dat sa spui stop, sa stai sa te gandesti cum decurg zilele tale, sa te gandesti daca iti este bine unde esti, daca esti fericit, daca vrei mai mult si ce poti sa faci ca sa iti indeplinesti visele.

Un gând despre „Visul unei nopti de iarna sau/or How I broke up with Bucharest”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s