Viata, un sir de atacuri de panica

sir de atacuri de panica

Dupa ce am scris titlul si l-am recitit, am realizat ca poate e putin cam sumbru. Viata e mult mai mult decat un sir de atacuri de panica, desi poate cateodata asa se simte. La ce ma refer mai exact cand zic atac de panica?

Conform primei cautari pe google: „Tulburarea de panică este una din formele anxietății clinice, care apare cam la 2-5% din oameni și debutează de regulă după vârsta de 20 de ani. Vorbim de panică atunci când o persoană are episoade recurente de frică (anxietate/neliniște/agitație) foarte intense, care apar brusc și neașteptat, “ca din senin”.”

Cand sunt cele mai frecvente aceste atacuri de panica? Din ce am observat pana acum:

  1. Cand trebuie sa intalnesc persoane noi 
    • Am fost acasa de Paste si desi este unul dintre locurile unde ma simt cel mai confortabil si cel mai in largul meu, exista anumite rude pe care le vad foarte rar (o data de Paste si o data de Craciun) care imi dau anxietate, si se instaleaza un mic atac de panica cand raman doar eu sa fac conversatie cu ele. Ma gandesc incontinuu la lucruri pe care sa le zic si numar secundele pana mai vine altcineva din familie sa preia presiunea de pe umerii mei.
    • A trebuit sa fac cunostiinta cu familia prietenului meu, moment pentru care am avut nevoie de o sedinta la psiholog ca sa discut despre asta. (Da, puteti sa radeti, nu imi este rusine sa recunosc asta). Ce a facut psihologul? M-a pus sa enumar fricile pe care le am pentru acea intalnire si apoi am luat punct cu punct, argument rational unul dupa altul si am demontat toate fricile. Nu am scapat in totalitate, dar m-a ajutat enorm.
    • Interviuri sau discutii cu persoane pe care mintea mea le inregistreaza ca autoritare (exemplu: persoanele din institutiile publice, sefii, persoanele cu joburi importante). Este necesara multa pregatire pentru astfel de situatii, de gandit in prealabil la diverse situatii, topicuri pentru a fi sigura ca nu am cum sa dau gres.
    • Orice alta situatie in care sunt oameni noi involved.
  2. Cand trebuie sa conduc, discutat pe larg in articolul Frica de condus
  3. Cand trebuie sa plec in locuri noi – Desi sunt bucuroasa si entuziasmata mai ales daca plec sa vizitez locuri noi, tot se instaleaza o stare de neliniste cu o seara inainte de plecare. Cred ca starea de neliniste se datoreaza fostului job de munca, unde eram non-stop on call si trebuia sa am telefonul de munca la mine in caz ca se intampla ceva, si nu am scapat 100% de acea senzatie de anxietate in vacanta, desi nu mai lucrez in acel loc.
  4. Cand trebuie sa sunSunatul este un efort maxim, pe care incerc sa il evit cat de mult pot. De multe ori ma intreb, de ce nu poate toata lumea sa trimita mesaje, iar telefoanele sa fie doar pentru urgente? Oricum incerc sa trec peste frica de sunat, asa ca m-am ambitionat sa preiau telefoanele de la clienti si pentru clienti ale firmei de ecommerce a unui prieten, in principiu pentru ca sunt cam 10-15 apeluri pe luna. Consider ca e un prim pas pentru a trece peste frica sunatului.
  5. La cosmetica – Nu stiu daca mai sunt si alte persoane care sa fie agitate inainte sa se duca la cosmetica, sau la tuns, pentru ca va aparea acea nevoie de a face conversatie. Iubesc atat de mult persoanele care doar intreaba ce am nevoie, si apoi se apuca de treaba fara a incearca sa faca chit chat. De ce trebuie sa ne fortam sa discutam trivialitati si detalii despre vietile personale cand am putea sa stam in liniste si sa meditam la cate in luna si in stele?

Imi dau seama ca aceasta lista poate sa continue destul de mult, pentru ca sunt destul de multe situatii de anxietate, pentru ca pentru mine, pentru unii dintre noi viata este un sir de atacuri de panica. Atat timp cat sunt in zona mea de confort si fac aceleasi lucruri zi de zi, sunt calma si nu ma stresez, dar nici nu ma dezvolt in vreun fel. Din acest motiv, trebuie sa ma fortez sa fac lucuri noi, pentru ca incet incet, prin repetitie, aceste lucruri noi devin rutina, dispare anxietatea si isi face locul familiaritatea.

Am observat ca este greu de inteles acest lucru, mai ales pentru persoanele foarte outgoing, care fac toate activitatile enumerate mai sus intr-un mod foarte normal, fara prea mult efort, cum este si prietenul meu care este surprins cateodata de ezitarea mea. Dupa multe explicatii si ani de a locui impreuna, a inceput sa imi inteleaga felul de a fi si ma ajuta acolo unde ii zic ca am nevoie de un imbold. Cred ca e foarte important sa iti gasesti o persoana asa, pentru ca daca mai esti cu o persoana care este tot ca tine, este putin mai dificil (dar nu imposibil) sa treci la fapte pe care in mod normal nu le-ai face. De ce cred asta? Pentru ca sunteti doua persoane care va intelegeti foarte bine una pe cealalalta si stiti exact prin ce treceti, de ce nu faceti anumite lucruri, sau de ce sunteti nelinistiti in anumite situatii si astfel nu veti aplica nici un fel de stimuli pentru a iesi din situatie, doar pentru ca exista acea intelegere reciproca. Asta e doar parerea mea, poate e diferit… astept si alte pareri. Sunt curioasa ce metode aplicati pentru astfel de situatii.

Un gând despre „Viata, un sir de atacuri de panica”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s