Fata in fata cu primejdia

fata in fata cu primejdia

Te-ai gandit cum ai reactiona daca ai fi pus intr-o situatie critica si urgenta? Ai intra in panic mode si ai ramane blocat fara sa poti sa actionezi? Ai intra in super hero mode si ai rezolvat totul rapid? Sau pur si simplu ai incerca sa iti dai palme imaginare si sa te gandesti: is this really happening to me? si sa incerci sa faci ce stii mai bine.

La drumul de intoarcere din vacanta de 1 Mai de la Bucuresti spre oraselul meu din provincie, am avut parte de o astfel de experienta. Eram in masina, eu pe scaunul din dreapta, prietenul meu la volan, iar copiii nostri (aka doi pisoi) pe bancheta din spate in custile lor de voaiaj. Ascultam muzica, vorbeam, de-abia asteptam sa ajungem inapoi acasa, sa ne relaxam si sa revenim la programul normal. Dintr-o data am auzit un „poc”. O masina nu a franat si a intrat in spatele masinii noastre destul de tare. Toti bine, sanatosi, mai putin masina.

Cum ma asteptam sa reactionez in acel moment?

  1. Ma asteptam sa incep sa  plang.
  2. Ma asteptam sa ma dezmeticesc greu.
  3. Ma asteptam sa incep sa ma plang ( ex. De ce mi se intampla mie? De ce acum? Vai etc)
  4. Ma asteptam sa ma panichez foarte tare.
  5. Ma asteptam sa ma blochez pentru o perioada si sa nu mai fac nimic.

Cum am reactionat in acel moment?

  1. Prima fractiune de secunda, m-am panicat.
  2. Mi-am revenit foarte repede si am vazut ca suntem toti ok.
  3. Am inceput sa ajut cum pot ca sa rezolv situatia.
  4. Am ramas singura sa rezolv cu cei ce au venit sa ridice platforma (inclusiv sa incerc sa urc masina pe platforma, desi condusul nu e punctul meu forte) si am reusit.
  5. Nu m-am blocat, am ramas foarte senina si m-am gandit doar la metode de actionare.

Toata aceasta experienta a fost o dovada a faptului ca pot sa actionez in situatii de stres, un exemplu care imi arata ca am o parere mai proasta despre mine decat sunt in realitate. Nu sunt nici un super erou, dar ma descurc in situatii dificile. A fost ca un wake up call. Anul acesta mantra mea va fi „Be bold!”. Cred ca ratez foarte multe oportunitati doar pentru ca nu actionez indeajuns, pentru ca imi e frica de esec, pentru ca imi e teama ca nu ma voi descurca, sau ca nu ma ridic la nivelul cerintelor. De acum, cand voi avea o oportunitate pentru care creierul meu va vrea sa ma saboteze, ma voi gandi la „Be bold!”.

Ciudat cum o motivatie pentru a deveni persoana care vrei sa fii, poate sa porneasca de la un accident. Cand esti pus fata in fata cu primejdia iti dai seama de fapt de ce esti capabil si ce forte stau ascunse in interiorul tau. Unleash the beast! Be Bold!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s